"Pasărea spin" de Colleen McCullough

După aproape patru decenii de la lansare, Pasărea spin - tulburătoarea poveste a unei iubiri interzise, continuă să fascineze milioane și milioane de cititori din întreaga lume.
Titlul cărții i-a fost inspirat autoarei Colleen McCullough de mitul unei păsări ce cântă o singură dată în viață, mai dulce decât orice altă vietate de pe pământ. Din momentul în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu își află odihna până nu-l găsește.
Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă în spinul cel mai lung și mai ascuțit.
În îmbrățișarea morții, își învinge propria agonie scoțând un tril ce le depășește pe cele ale privighetorii și ciocârliei la un loc. Un cântec la superlativ, ca tribut al existenței sale.
Asemenea păsării spin, tânăra Meggie Cleary și preotul Ralph de Bricassart se aruncă în mod conștient în vârful spinului, suferind cele mai crunte dureri de dragul cântecului care se numește iubire. Și aceasta, pentru că, se spune, ce-i mai bun pe lume are un singur preț: cel al unei mari dureri.

O capodoperă literară ce a dobândit aureola unei legende.

Pasărea, cu spinul înfipt în piept, urmează ciclul implacabil al legii nescrise; nu știe de ce impuls este condusă, dar își începe călătoria pe care o sfârșește aruncându-se singură într-un spin. Și moare cântând. Chiar în momentul în care spinul o pătrunde, ea nu-și dă seama că o așteaptă moartea; cântă, cântă până nu mai rămâne nici o picătură de viață în ea, până când nu mai poate să scoată nici un sunet. Dar noi, noi cei care ne împlântăm singuri spinii în piept, noi știm! Noi înțelegem! Și totuși o facem. O facem!

Pasărea spin urmărește de-a lungul deceniilor viața familiei Cleary, pornind din Noua Zeelandă și ajungând până în Australia. În centrul istorisirii se află povestea de dragoste dintre Meggie Cleary și preotul catolic Ralph de Bricassart, și urmările unei iubiri interzise care continuă până la moarte. 

Romanul provoacă numeroase sentimente contradictorii, pentru că personajele îndură multe suferințe și se schimbă de-a lungul vieții, și de multe ori nu reacționează așa cum și-ar dori cititorul. Lectura împletește dragostea cu ura, bucuria cu tristețea și toate sentimentele trăite de-a lungul unei vieți, iar la final cititorii rămânând atașați de personaje.

Pentru că romanul urmărește viața familiei Cleary de-a lungul unei perioade foarte lungi de timp, e aproape imposibil ca lectura să nu amintească de experiențele proprii din anumite momente ale vieții.

Cel mai impresionant lucru la romanul lui Colleen McCullough este chiar perioada pe care se întinde acțiunea, incluzând viața a trei generații în doar două volume. De asemenea, acțiunea se petrece destul de rapid pentru a nu plictisi cititorul, incluzând totuși amănunte extrem de importante în momentele cheie ale povestirii.

Pasărea spin este unic în felul său, pentru că prezintă experiențele vieții unor oameni simpli, este un roman care ar trebui citit de toți la un moment dat, și care rămâne în amintirea tuturor celor care l-au parcurs.

Titlu românesc: Pasărea spin

Titlu original: The Thorn Birds

Autor: Colleen McCullough

Editura: Orizonturi

Colecția: Romane celebre

Traducător: Gicuța Nistor

Dimensiuni: 13 x 20 cm

Detalii: copertă lucioasă

Număr de pagini: 334 (vol. 1), 342 (vol. 2)

Anul apariției: 2012

ISBN: 978-973-736-165-3 (vol. 1), 978-973-736-166-0 (vol. 2) 

A apărut și un serial de patru episoade după carte, destul de reușit, după părerea mea.

"Fior" (Lupii din Mercy Falls, #1) de Maggie Stiefvater

De mulţi ani Grace îi observa pe lupii din pădurile aflate în spatele casei ei. Un lup cu ochii galbeni – lupul ei – a reprezentat mereu o prezenţă fără de care nu mai putea să-şi închipuie viaţa. Între timp, Sam trăia două vieţi: iarna, în pădurea îngheţată, protejat de haită şi mereu în compania unei fete neînfricate, iar vara, puţine şi preţioase luni petrecute ca om… până când frigul îl făcea să se transforme la loc. Acum, Grace face cunoştinţă cu un băiat cu ochii galbeni, care i se pare atât de cunoscut, încât i se taie răsuflarea. Este lupul ei, el trebuie să fie. Dar, pe măsură ce iarna se apropie, Sam trebuie să se lupte ca să îşi păstreze forma umană sau să rişte să o piardă pe Grace, dar să se piardă şi pe sine… pentru totdeauna.

În întunecimea de la marginea pădurii se schimbă ceva și l-am văzut pe lupul meu stând lângă un copac, nările sale adulmecând carnea din mâna mea. Am fost ușurată că l-am zărit, dar mi-a trecut brusc atunci când și-a mișcat capul, și pătratul de lumină care venea din ușa glisantă i-a căzut pe față. Vedeam acum că pe bărbie avea sânge vechi și uscat. Uscat de câteva zile.
Nările i-au servit: simțea mirosul de carne de vită din mâna mea. Ori vita, ori familiaritatea prezenței mele a fost suficientă ca el să facă vreo câțiva pași pentru a ieși din pădure. Apoi, încă vreo câțiva pași. Mai aproape decât fusese vreodată.
Am rămas în fața lui, suficient de aproape încât aș fi putut să mă întind și să-i ating blana strălucitoare. Sau să îi șterg pata roșie de pe bot.

Fior este genul de carte care te lasă dorind mai mult. Și este printre puținele cărți pe care le-am citit și care are un titlu atât de potrivit. Descrierea iubirii dintre Sam și Grace te lasă cu un fior în suflet. Dacă simți nevoia să citești despre iubirea adevarată, asta e cartea cea mai bună.
Este fascinant să privești cum începe totul, pentru că Sam și Grace se iubesc înainte să se cunoască față în față.
Sam, deși este lup iarna, este mai uman decât multe alte persoane. Și, deși nu-și amintește cum e să fi om când e frig afară, întotdeauna o veghează pe Grace, de parcă sufletele lor ar fi conectate. Probabil că de asta a salvat-o de la bun început de ceilalți lupi.
Grace mereu s-a simțit legată de lupii din pădurea din spatele casei sale, încă de când aceștia au încercat să o ucidă când era mică. Ea a știut întotdeauna că lupii nu erau ceea ce păreau. I-a recunoscut ochii lui Sam prima oară când l-a văzut om. A știut cine era el, ce era el, si, cu toate că era o persoană foarte realistă, l-a acceptat în viața ei imediat.
Sam și Grace, Grace și Sam. Nu ar putea trăi unul fără celălalt.


Titlu românesc: Fior
Titlu original: Shiver
Autor: Maggie Stiefvater
Editura: Rao
Traducător: Laura Frunză
Dimensiuni: 13 x 20 cm
Detalii: copertă cartonată, supracopertă, mată
Număr de pagini: 256
Anul apariției: 2011
ISBN: 978-606-825-164-6

Salut, Lume!

Nu prea mă pricep la introduceri, dar o să încerc să mă fac cât de cât înțeleasă.
Am creat blogul acesta pentru că îmi place să citesc. Și pentru că vreau să-i fac și pe alții să citească.


Cum spuneam, îmi place să citesc, și am citit foarte multe cărți. Voi posta recenzii la fiecare, dar, vă rog să înțelegeți, unele cărți au fost citite acum câțiva ani, și, deși o să încerc pe cât posibil să-mi "reîmprospătez" memoria, cu siguranță unele recenzii vor părea mai lipsite de substanță decât altele.


Sper că ați înțeles măcar ceva din bălmăjeala mea de mai sus.


Și cum e Crăciunul (hehe, ce zi ca să te apuci de un blog), vă urez să aveți parte de un Crăciun fericit și plin de căldură în suflet!