"Hoțul de cărți" de Markus Zusak

Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. 
Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. 
Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

Apoi, norul.
Cum dai cuiva o bucățică de cer?
La sfârșitul lunii februarie, stătea pe strada Munchen și privea un singur nor uriașridicându-se peste dealuri ca un monstru alb. Urca munții. Soarele era eclipsat și, în locul său, o bestie albă cu o inimă cenușie privea orașul.
- Vrei să vezi asta? îi spuse lui papa.
Hans ridică din cap și rosti ceea ce credea ca fiind evident.
- Ar trebui să i-l dai lui Max, Liesel. Vezi dacă poți să i-l lași pe noptieră, ca pe toate celelalte lucruri.
Liesel se uită la el ca și cum ar fi înnebunit.
- Dar cum? 
Ușor, a mângâiat-o pe creștet.
- Ține-l minte. Apoi, pune-l pe hârtie pentru el.

Hoțul de cărți de Markus Zusak este, cu siguranță, o carte aparte. Am citit-o de două ori până acum, și probabil că o să o mai citesc de-a lungul timpului.

Cartea abordează o temă nu tocmai plăcută, și anume copilăria lui Liesel Meminger în Germania nazistă.

Povestirea începe cu o introducere neașteptată, în care facem cunoștință cu naratoarea, nimeni alta decât Moartea, care transmite cititorilor un mic adevăr: Vei muri. Cu toate acestea, naratoarea este mai degrabă un povestitor imparțial, care o întâlnește accidental pe Liesel, când vine să ia sufletul fratelui său mai mic. Dacă în mod normal Moartea și-ar fi continuat drumul, de această dată se oprește să asiste la înmormântare. Aceea este ziua când Liesel fură prima sa carte: Manualul groparului.

Naratoarea este însă destul de ocupată în vremurile acelea, așa că o părăsește pe Liesel și pe mama acesteia și se întoarce la treburile ei. Dar povestea continuă, pentru că pente câțiva ani, Liesel va scrie o carte. O carte care îi va salva viața, o carte care va cuprinde toate amintirile sale. O carte pe care Moartea o va salva de la a fi distrusă, pentru ca apoi să ne spună povestea hoțului de cărți. Căci cartea scrisă de Liesel Meminger se va numi chiar Hoțul de cărți, o povestioară, printre altele, despre:
 - o fată
 - niște cuvinte
 - un acordeonist
- niște nemți fanatici
 - un boxer evreu
- și destul de multe furtișaguri.

Hoțul de cărți vorbește despre puterea cuvintelor, și despre cum pot schimba ele vieți. Este o carte care te întristează și te face să te gândești la unele alegeri pe care le-ai făcut în viață și la șansele pe care noi le avem de a fi cine vrem și de a gândi ceea ce vrem, fără să ne fie teamă de consecințe. O carte care ne arată că dragostea este totul și că orice s-ar întâmpla, trebuie să mergem mai departe.

Titlu românesc: Hoțul de cărți

Titlu original: The Book Thief

Autor: Markus Zusak

Editura: Rao

Traducător: Adelina Vasiliu

Ilustrații: Trudy White

Dimensiuni: 13 x 20 cm

Detalii: copertă cartonată, supracopertă

Număr de pagini: 571

Anul apariției: 2011

ISBN: 978-606-609-086-5