"Hoțul de cărți" de Markus Zusak

Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. 
Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. 
Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

Apoi, norul.
Cum dai cuiva o bucățică de cer?
La sfârșitul lunii februarie, stătea pe strada Munchen și privea un singur nor uriașridicându-se peste dealuri ca un monstru alb. Urca munții. Soarele era eclipsat și, în locul său, o bestie albă cu o inimă cenușie privea orașul.
- Vrei să vezi asta? îi spuse lui papa.
Hans ridică din cap și rosti ceea ce credea ca fiind evident.
- Ar trebui să i-l dai lui Max, Liesel. Vezi dacă poți să i-l lași pe noptieră, ca pe toate celelalte lucruri.
Liesel se uită la el ca și cum ar fi înnebunit.
- Dar cum? 
Ușor, a mângâiat-o pe creștet.
- Ține-l minte. Apoi, pune-l pe hârtie pentru el.

Hoțul de cărți de Markus Zusak este, cu siguranță, o carte aparte. Am citit-o de două ori până acum, și probabil că o să o mai citesc de-a lungul timpului.

Cartea abordează o temă nu tocmai plăcută, și anume copilăria lui Liesel Meminger în Germania nazistă.

Povestirea începe cu o introducere neașteptată, în care facem cunoștință cu naratoarea, nimeni alta decât Moartea, care transmite cititorilor un mic adevăr: Vei muri. Cu toate acestea, naratoarea este mai degrabă un povestitor imparțial, care o întâlnește accidental pe Liesel, când vine să ia sufletul fratelui său mai mic. Dacă în mod normal Moartea și-ar fi continuat drumul, de această dată se oprește să asiste la înmormântare. Aceea este ziua când Liesel fură prima sa carte: Manualul groparului.

Naratoarea este însă destul de ocupată în vremurile acelea, așa că o părăsește pe Liesel și pe mama acesteia și se întoarce la treburile ei. Dar povestea continuă, pentru că pente câțiva ani, Liesel va scrie o carte. O carte care îi va salva viața, o carte care va cuprinde toate amintirile sale. O carte pe care Moartea o va salva de la a fi distrusă, pentru ca apoi să ne spună povestea hoțului de cărți. Căci cartea scrisă de Liesel Meminger se va numi chiar Hoțul de cărți, o povestioară, printre altele, despre:
 - o fată
 - niște cuvinte
 - un acordeonist
- niște nemți fanatici
 - un boxer evreu
- și destul de multe furtișaguri.

Hoțul de cărți vorbește despre puterea cuvintelor, și despre cum pot schimba ele vieți. Este o carte care te întristează și te face să te gândești la unele alegeri pe care le-ai făcut în viață și la șansele pe care noi le avem de a fi cine vrem și de a gândi ceea ce vrem, fără să ne fie teamă de consecințe. O carte care ne arată că dragostea este totul și că orice s-ar întâmpla, trebuie să mergem mai departe.

Titlu românesc: Hoțul de cărți

Titlu original: The Book Thief

Autor: Markus Zusak

Editura: Rao

Traducător: Adelina Vasiliu

Ilustrații: Trudy White

Dimensiuni: 13 x 20 cm

Detalii: copertă cartonată, supracopertă

Număr de pagini: 571

Anul apariției: 2011

ISBN: 978-606-609-086-5

"Pasărea spin" de Colleen McCullough

După aproape patru decenii de la lansare, Pasărea spin - tulburătoarea poveste a unei iubiri interzise, continuă să fascineze milioane și milioane de cititori din întreaga lume.
Titlul cărții i-a fost inspirat autoarei Colleen McCullough de mitul unei păsări ce cântă o singură dată în viață, mai dulce decât orice altă vietate de pe pământ. Din momentul în care își părăsește cuibul, pleacă în căutarea unui copac cu spini și nu își află odihna până nu-l găsește.
Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă în spinul cel mai lung și mai ascuțit.
În îmbrățișarea morții, își învinge propria agonie scoțând un tril ce le depășește pe cele ale privighetorii și ciocârliei la un loc. Un cântec la superlativ, ca tribut al existenței sale.
Asemenea păsării spin, tânăra Meggie Cleary și preotul Ralph de Bricassart se aruncă în mod conștient în vârful spinului, suferind cele mai crunte dureri de dragul cântecului care se numește iubire. Și aceasta, pentru că, se spune, ce-i mai bun pe lume are un singur preț: cel al unei mari dureri.

O capodoperă literară ce a dobândit aureola unei legende.

Pasărea, cu spinul înfipt în piept, urmează ciclul implacabil al legii nescrise; nu știe de ce impuls este condusă, dar își începe călătoria pe care o sfârșește aruncându-se singură într-un spin. Și moare cântând. Chiar în momentul în care spinul o pătrunde, ea nu-și dă seama că o așteaptă moartea; cântă, cântă până nu mai rămâne nici o picătură de viață în ea, până când nu mai poate să scoată nici un sunet. Dar noi, noi cei care ne împlântăm singuri spinii în piept, noi știm! Noi înțelegem! Și totuși o facem. O facem!

Pasărea spin urmărește de-a lungul deceniilor viața familiei Cleary, pornind din Noua Zeelandă și ajungând până în Australia. În centrul istorisirii se află povestea de dragoste dintre Meggie Cleary și preotul catolic Ralph de Bricassart, și urmările unei iubiri interzise care continuă până la moarte. 

Romanul provoacă numeroase sentimente contradictorii, pentru că personajele îndură multe suferințe și se schimbă de-a lungul vieții, și de multe ori nu reacționează așa cum și-ar dori cititorul. Lectura împletește dragostea cu ura, bucuria cu tristețea și toate sentimentele trăite de-a lungul unei vieți, iar la final cititorii rămânând atașați de personaje.

Pentru că romanul urmărește viața familiei Cleary de-a lungul unei perioade foarte lungi de timp, e aproape imposibil ca lectura să nu amintească de experiențele proprii din anumite momente ale vieții.

Cel mai impresionant lucru la romanul lui Colleen McCullough este chiar perioada pe care se întinde acțiunea, incluzând viața a trei generații în doar două volume. De asemenea, acțiunea se petrece destul de rapid pentru a nu plictisi cititorul, incluzând totuși amănunte extrem de importante în momentele cheie ale povestirii.

Pasărea spin este unic în felul său, pentru că prezintă experiențele vieții unor oameni simpli, este un roman care ar trebui citit de toți la un moment dat, și care rămâne în amintirea tuturor celor care l-au parcurs.

Titlu românesc: Pasărea spin

Titlu original: The Thorn Birds

Autor: Colleen McCullough

Editura: Orizonturi

Colecția: Romane celebre

Traducător: Gicuța Nistor

Dimensiuni: 13 x 20 cm

Detalii: copertă lucioasă

Număr de pagini: 334 (vol. 1), 342 (vol. 2)

Anul apariției: 2012

ISBN: 978-973-736-165-3 (vol. 1), 978-973-736-166-0 (vol. 2) 

A apărut și un serial de patru episoade după carte, destul de reușit, după părerea mea.